Testimonials
The words gathered here come from parents, teachers, friends of the school, and from people who have come to know this work more closely through their professional calling or personal encounter with it.
Each testimony speaks, in its own way, of the children, of their growth, of the spirit of the school, and of the quiet fruits of a life shaped by faith, love, responsibility, and the blessing of being together in a living community.
FRIENDS
VIRGILIU GHEORGHE
— Biofizician, doctor în bioetică la Universitatea Aristotel din Salonic, coordonator al secțiunii științifice a revistei „Familia Ortodoxă”, senator, președinte al Comisiei de Tineret și Sport din Senatul României și membru al Comisiei de Educație din Senatul României
Am ajuns în această comunitate prin credința și practica ortodoxă, dar ceea ce am întâlnit aici a depășit cu mult așteptările mele. Am descoperit o comunitate care trăiește în adevăratul sens al cuvântului ca o familie: oameni care se ajută unii pe alții, care comunică firesc, care poartă împreună și bucuriile, și încercările, iar în centrul acestei armonii stă păstorirea atentă și iubitoare a Părintelui. Cred că tocmai aici se află una dintre frumusețile cele mai mari ale acestei școli: nu este o instituție izolată, ci crește în interiorul unei comunități vii, așezate și unite, care îi dă sens, putere și continuitate.
Copiii sunt, într-un fel, cea mai frumoasă mărturie a acestei lucrări. I-am întâlnit sinceri, fericiți, plini de viață și mulțumiți cu ceea ce au — așa cum erau odinioară copiii. În ei se vede limpede rodul unei creșteri sănătoase, al unei educații primite în credință și al unei comunități care își ia în serios chemarea de a-i ocroti și forma. Tocmai această legătură profundă dintre școală, familie, viață duhovnicească și comunitate face ca această școală să fie cu adevărat minunată și atât de demnă de a fi sprijinită.
IRINA PETREA
— Psiholog, psihoterapeut și expert în parenting
Ceea ce m-a impresionat profund la acești copii este inocența lor — o inocență vie, curată, care nu ține de naivitate, ci de un fel frumos și adevărat de a fi în lume. Am intuit mereu valoarea credinței și a comunității în creșterea bună a copilului, dar până la întâlnirea cu școala noastră nu primisem o confirmare atât de limpede, pentru că nu am mai văzut aceasta întrupată astfel în altă parte. Aici am înțeles cu și mai multă certitudine că aceasta este calea cea mai bună: aceea în care copilul este ocrotit, fără a fi izolat de lume, iar inocența lui este păstrată cât mai mult cu putință, tocmai pentru ca în această perioadă fragilă să i se așeze adânc valorile, morala și trăsăturile de caracter. Odată pierdută, inocența nu mai poate fi adusă înapoi.
Protecția aceasta nu îi face mai fragili, ci, dimpotrivă, îi ajută să devină mai puternici și mai statornici atunci când vor intra în lume. Copiii cresc aici cu o educație spirituală care își spune limpede cuvântul: sunt deschiși, respectuoși, curioși, reflexivi, dornici să înțeleagă și să treacă lucrurile prin filtrul propriu. Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai prețioase roade ale școlii: formarea unor tineri care nu doar învață bine, ci cresc frumos, cu discernământ, autonomie interioară și puterea de a rămâne fideli binelui.
CRISTIAN FILIP
— președintele Alianței Părinților din România și președinte fondator al Fundației Creștine „Părintele Arsenie Boca”
La fiecare întâlnire cu comunitatea românească din Huldenberg adun amintiri dragi sufletului meu, dar de această dată cel mai mult m-au impresionat copiii. Am descoperit aici copii cuminți, inteligenți, respectuoși, prietenoși și plini de viață, așa cum se cuvine să fie copiii, dar, mai presus de toate, copii crescuți în credință. Într-o lume în care relația dintre părinți și copii este adesea încercată, la Huldenberg am văzut frumusețea unei vieți de familie așezate, în care rugăciunea, dragostea și prezența lui Dumnezeu dau unitate și sens vieții de fiecare zi.
M-a mișcat în mod deosebit să văd copii care își încep ziua cu rugăciune și o încheie tot în rugăciune, împreună cu părinții lor. Am simțit aici nu doar seriozitatea unei lucrări educaționale, ci și roadele unei creșteri armonioase, în care familia, școala și Biserica lucrează împreună. Acești copii dau nădejde: prin felul lor de a fi, prin bucuria lor, prin credința lor și prin lumina pe care o poartă, ei arată că există încă resurse vii și frumoase pentru viitorul nostru. Sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru această întâlnire și pentru bucuria de a fi văzut o comunitate în care copiii cresc frumos, sub binecuvântare, cu dragoste și cu sens.
DORIN MARCHIȘ
— Președintele Federației Române de Aikido Aikikai
Am ajuns în această comunitate prin credința și practica ortodoxă, dar ceea ce am întâlnit aici a depășit cu mult așteptările mele. Am descoperit o comunitate care trăiește în adevăratul sens al cuvântului ca o familie: oameni care se ajută unii pe alții, care comunică firesc, care poartă împreună și bucuriile, și încercările, iar în centrul acestei armonii stă păstorirea atentă și iubitoare a Părintelui. Cred că tocmai aici se află una dintre frumusețile cele mai mari ale acestei școli: nu este o instituție izolată, ci crește în interiorul unei comunități vii, așezate și unite, care îi dă sens, putere și continuitate.
Copiii sunt, într-un fel, cea mai frumoasă mărturie a acestei lucrări. I-am întâlnit sinceri, fericiți, plini de viață și mulțumiți cu ceea ce au — așa cum erau odinioară copiii. În ei se vede limpede rodul unei creșteri sănătoase, al unei educații primite în credință și al unei comunități care își ia în serios chemarea de a-i ocroti și forma. Tocmai această legătură profundă dintre școală, familie, viață duhovnicească și comunitate face ca această școală să fie cu adevărat minunată și atât de demnă de a fi sprijinită.
GABRIELA ALEXANDRU
— Profesor de fizică și asistent social, pasionat de lucrul cu adolescenții în special și de universul intrauman în general
Colaborez cu Liceul „Sfinții Siluan și Sofronie” încă din anul 2020, atunci când s-a înființat ca o continuare a școlii primare și secundare „Sfântul Siluan”, și pot să spun că am descoperit aici oamenii care au înființat această școală cu inimi de mame și inimi de tați și cu gândul de a conserva calea cea dreaptă fără compromisuri. Am găsit aici copii așa cum eram eu copil și cum era generația mea înainte să ne invadeze aceste agresiuni tehnologice care îi fac pe copii să se ascundă în spatele unor ecrane și să renunțe la a-și mai da seama cine sunt și ce vor. Am găsit aici copii care sunt dornici să se întâlnească, sunt dornici să cânte, să râdă, să danseze, să se joace, să inventeze tot felul de jocuri, care sunt calzi, sunt veseli, sunt normali și sunt foarte vii.
Cred că ceea ce aduce această școală lumii este ceva foarte valoros, pentru că această școală va lansa în lume și în viață niște oameni de care nu se mai găsesc nicăieri. Este vorba despre oameni care să gândească logic, care să gândească și să trăiască autentic, care să se sprijine în ceea ce fac pe ajutorul de la Dumnezeu și pe realitatea concretă și nu pe cea virtuală din viața lor. Care să-și întemeieze viața pe iubire, pe frățietate, pe scopuri care vizează binele general al omenirii, al oamenilor sau măcar al comunității, și nu pe binele individual. Într-un cuvânt, oameni care, peste vreo câțiva ani, vor fi rar avis pentru că cei care mai sunt de felul acesta în lume o să se pregătesc să o părăsească. Cred că dacă undeva, într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat, va fi nevoie ca lumea să fie salvată, s-ar putea ca ea să fie salvată de un absolvent al liceului Sfinții „Siluan și Sofronie”.
TEACHERS
LAURELINE STRAUS
— French and French as a Foreign Language Teacher
I joined the Saint Siluan teaching team in 2020, within which I have the pleasure of exercising my passion. I teach French and literature to older children, and French as a foreign language to younger children. I want to pass on to them the pleasure of bilingualism and the confidence necessary to speak several languages from a very young age. As for older children, I want to share my love for literature with them, through readings that lead them to think and develop their critical thinking.
ALEXANDRA BERE
— Theater and kindergarten teacher
The joy of being together at the "Flight School"
"Happy to be here" is not enough to express what I feel when I talk about our flight school.
Being part of this school is one of the greatest accomplishments of my life.
Here you cannot become dull or stagnate, because every day brings a new challenge to your values and knowledge. The burning and grateful hearts of children are an endless source of inspiration for new lyrics, new songs and new plays. We can never repeat the same play identically, because, between the performances of different generations, a new idea always appears, a beautiful and necessary message, which is just waiting to be shared with those around us.
We call it the "Flight School", thinking that here the children learn to "fly". But how many times have they taught me to fly? You give them a little of what you have, and they give you back a hundredfold, through their love. It's like drops of Heaven are falling on this school.
When I chose, about 10 years ago, to leave the theater group I was playing in, someone told me: "Alexandra, this was the peak of your career in theater!".
I suffered a lot hearing these words. Until the day I had my first show with the children of this school and I saw their faces shining with joy. Their eyes and those of their parents, tearful with emotion, seemed to be unable to contain so much love and gratitude for being together, "here and now".
No tournament or award won with my theater group has offered me such fulfillment.
Because our school grows within the bosom of a community, we have the joy of knowing the children since their mothers' wombs. Thus, the bonds between us are formed before they are born, and when they grow up and reach kindergarten or school, we already meet as friends who are about to learn the first flap of wings together.
The children feel loved and are confident. They have no fear or timidity in front of unknown people.
I could say that we are spoiled teachers: nowhere have I encountered so much care, trust, involvement and love from those who surround us - children, parents, management - as I feel here. Sometimes I can't even believe it's true!
I have never felt like an employee of this school, but rather a guest, a friend welcomed with warmth and understanding.
I conclude with a few beloved verses from our endless repertoire:
"You look to the stars
How beautiful it is to live.
If you choose the right path,
You carry the light in your chest..."
With much gratitude,
Alexandra
LOLA BADALAMENTI
— Science and mathematics teacher
Teaching science and math is a way for me to share my passion. Together with the students, we can build a vision of the world that evolves by observing and becoming aware of the beauty that surrounds us.
PARENTS
DUMITRU and CĂTĂLINA DONISĂ
— Parents of Ioan Rareș (18 yo), Eva (16 yo), Elisabeta (11 yo), Gheorghe (9 yo) and Ketevan (5 yo)
We are Dumitru and Cătălina and, with the gift of God, we have five children between the ages of 20 and 5. Ioan and Eva graduated from the Saints Silouan and Sophrony High School this year, and Elisabeta, Gheorghe and Ketevan are also enrolled here. We chose this school with the conviction that it is what can be best for them, within our community. After the years in which Ioan and Eva were at the state school, where they were rather ignored and lived in a state of sadness, here they found their joy and grew up in a real family, in the spirit of the Church and our traditions.
We wanted our children not to grow up as shadows of people, but as real, bright people, with full hearts, loving God and their neighbors. Since the day we enrolled them here, almost no day goes by without thanking God for this blessing. As parents, there can be no greater joy than seeing them grow up beautifully, cleanly, and meaningfully.
CIPRIAN and VERONICA CALANCEA
— Parents of Damian (8 yo), Ioan Damaschin (5 yo) and Mina (2 yo)
We see our 8-year-old boy Damian, blossoming in this 5-year-old school, in ways we never would have imagined. He is always happy, curious, thirsty for beauty and knowledge. We see him intellectually stimulated, spiritually nourished and growing beautifully in his relationships with those around him. Just recently he told us that he feels like his classmates are like brothers: they share the good and the bad every day, they help each other and they enjoy each other.
As for Ioan Damaschin, our 5 and a half-year-old boy, sporty by nature, but more shy, we see him just as lively, but more open, relating better and better with those around him, learning to place his love for movement alongside his love of knowledge and beauty. Together with his older brother, we see him growing beautifully on the path to Christ, in a school that aims neither empty performances nor the failure of existence, but the fulfillment of the potential of every soul under its wing.